Am continuat – si terminat cu marcatul nivelelor (terenul e darapanat rau, panta V-E si N-S,
neuniforma si cu ridicaturi peste cel mai inalt punct in mijlocul latirii solarului). Pana la
urma ii dam o cadere de 15cm in 18m la solar pe o latura si 20cm in 7.3m la cealalta. Nu se
vede la ochi – am probat – ori facem asa ori nivelam pamantul – ceea ce nu ma atrage.
Chinuiala mare – mai merg usile? – usi culisante, mai merge ventilatia? – se ruleaza de sus
in jos pe jumatatea unei laturi, mai merg intariturile? etc etc etc. Pana la urma toate bune
– maine turnam beton pt arce
In timpul asta, compostul facut acu 2 zile incepe sa se incalzeasca. Richard zice ca a facut
cateva sute de gramezi pana acum si a prins spilul – toate ii ies in max 3 saptamani (!).
Desi cartea zice ca la 4 zile ii dai prima intoarcere – Richard zice ca e destul de cald
incat sa-l intoarcem acum. Ceea ce am si facut. Treaba se datoreaza probabil continutului
maricel de azot (balegar + materie vegetala verde). Vedeti postul de duminica 17 mai in care
am scris compozitia gramezii. Probabil sunt si poze pe facebook – greu la netul meu.
Chestie noua pt mine – cand il intorci simti cu mana bucatile calde – si le pui pe margine –
iar pe cele reci in interior.
Alta chestie relativ noua – PASTREZi FORMA COMPOSTULUI. Forma e de cilindru cu acelasi
diametru la baza si sus. NU SCHiMBA FORMA 😀 Nu capita, nu patrat, nu “cacat cu varza” –
vorba unui vecin. Cilindru
Deci – ne adaptam in fnct de feedback – am intors dupa 2 zile vs “standardul” de 4.
Seara – am avut o conversatie (toti) cu Eric Toensmeier despre gradini urbane si proprietati
mici – dar si “carbon farming” si aplicarea permaculturii in situatii comerciale.
Asa ca l-am intrebat de cateva policulturi pe care le am in cap de ceva vreme – combinarea de
cateva radacinoase perene astfel incat sa produca mai mult, si sa nu fie nevoie de
interventia umana DECAT la recoltare. Nu intru in detalii ca povestea e lunga, poate daca
cineva intreaba voi scrie un post despre asta. Astept!
Cam atat azi, noapte buna
Agricultura restorativa 
Interesanta experienta! Dar unde este articolul din 17 mai, caci nu apare si l-am tot cautat… 😦
Amanunte despre radacinoasele perene cred ca ar fi interesante pentru multa lume. Mult succes si mai asteptam vesti.
Buna Luminita. Am discutat despre combinarea topinamburului (Helianthus tuberosus sau ceva de genu’ in latina) cu Apios americana. Ambele cresc lejer la noi, cam in toate zonele de deal si campie, poate cu irigatie la campie. Apios se catara pe tulpinile lungi ale topinamburului, si fixeaza si azot. La spr pamantului treaba merge, Toensmeier zice ca e un pic mai dificil cu recoltatul – topinamburul il poti scoate an de an (si va creste mai agresiv), apios are nevoie cam de 2 ani ca sa se maturizeze radacina. Totusi, stiu ca in Korea se cultiva comercial Apios si se recolteaza an de an. “Problema” cu planta asta e ca nu a fost “studiata” (creare de soiuri noi) prea mult – deci poate Toensmeier nu avea soiuri care sa produca an de an. (A fost un program de vreo 15-20 de ani de creare de soiuri in USA dar s-a oprit din lipsa de fonduri)
Acum, chiar daca nu am gasi Apios care sa fie bun de recoltat an de an – personal nu vad care e problema – il lasam acolo si il scoatem la anul. Recoltam topinamburul anual – si apios bianual.
Alta intrebare a fost cum ne descurcam cu buruienile in policultura asta – tinand cont ca ambele plante rasar relativ tarziu – dupa primul val de buruieni (rasar 15-30 aprilie la Strambeni).
La scara mica mulciul rezolva problema, la scara mare Eric a sugerat sa ai cultura de mulci alternata cu randuri de topinambur/apios. Cred ca merita sa incercam sa semanam salate si crucifere devreme – sa controlam un pic buruienile si sa tinem solul acoperit. Chestie pe care am si incercat-o anul asta la Strambeni, cu oarecare rezultate (probabil trebuie suprainsamant si apoi rarit pe masura ce cresc). Treaba e ca nu-s la Strambeni – dar astept poze de la cei care stau acolo. Din ce inteleg au mancat si salata si ridichi – in curand trebuie sa recolteze si napii de miriste.
Ideea e sa avem un ciclu in timp : 1-30 martie rasar cruciferele / salata, 15-30 aprilie rasar napii, ~1-15 mai prima recolta de ridichi si incepi sa raresti salate mici, dupa tot asa. Treaba cred ca merge pana cresc napii 30-40cm, apoi ai lumina prea putina. Bineinteles, asta (chestie valabila la tot curentul permacultural) nu e o metoda stiintifica, cu mostre suficiente si date corecte bagate intr-un program de statistica.
Alta radacinoasa perena pe care o poti incerca e Dioscorea batatas (ruda cu cartoful dulce). Produce si mini – cartofi (cat unghia) aerieni – dar ar trebui sa produca cateva kg / planta (daca ne luam dupa carti). Poate produce a mea anul asta – te tin la curent.
Toate plantele le poti cauta pe http://www.pfaf.org – super site
Articolul de pe 17 mai este – trebuie cautat. Cand postez scriu articolul si dau post, apoi trec la urmatorul. Nu se posteaza intotdeauna in ordine din cauza netului
Numa’ bine
Multumesc, frumos de raspuns. Acum sa-ti spun cum am facut eu cu buruienile. Ideea nu a fost a mea, am urmarit un film pe net, Back to Eden si m-am inspirat de acolo. Astfel, am acoperit in toamna lui 2012 pamantul din gradina cu 20 de cm de tocatura de lemn. Primavara, incepuse deja sa se composteze, pamantul era ( si este si acum) plin de rame si a capatat o nuanta maro inchis, si un miros de pamant reavan de padure absolut minunat (eu am un pamant foarte bogat, dar din pacate cam argilos, poate fi prelucrat primavara devreme, apoi, cand da caldura se face piatra). Pentru ca la inceputurile activitatii mele de gradinar amator, -acum vreo 7 ani, nu m-a dus mintea prea mult, am arat gradina, care fusese pana atunci, vreme de 15 ani necultivata, deci plina de buruieni si mai ales de pir. Prin aratura nu am reusit decat sa inmultesc pirul in nestire, drept urmare, toata vara munceam ca un rob sa tin cat de cat buruienile sub control. Norocul meu a fost ca am vizionat acel film de care ti-am spus mai sus si am aplicat metoda. Acum pot spune fericita ca mai am doar ici si colo cate un fir de pir ratacit, dar cand iese se poate scoate de sub mantia de tocatura foarte usor. De udat nu mai ud gradina decat cel mult odata pe saptamana, pot intra in gradina absolut oricand, caci nu ma mai umplu de noroi, sunt absolut fericita! Nu mai spun ca pamantul nu mai trebuie sapat, doar dai la o parte tocatura de deasupra, faci o gaura si plantezi rasadul sau pui direct de pamant semintele si acoperi la loc cu tocatura. Plantele au umiditatea necesara, pamantul se imbogateste pe masura ce se composteaza tocatura, singura grija este sa adaugi in fiecare an cativa cm de tocatura. Eu mi-am luat un tocator de crengi si tot ce toc adaug peste stratul existent de tocatura de lemn.
M-am intins cam mult la vorba, scuze. Astept cu nerabdare alte noutati din aventura ta.
Toate bune,
Luminita
Suna super, succes in continuare!
Gabi
Buna ziua,
foarte bune informatiile de la dvs.
Pentru mine, topinamburul deja incepe sa fie o problema. Am avut cateva fire intr-un coltisor al gradinii. Asta-toamna am scos parte din radacini. Acum e de doua ori mai mult. Aveti un sfat despre cum as putea sa-l tin in frau ? Am o curte maricica, dar parca n-as dori sa se umple de topinambur :))
Buna ziua.
Ori il inconjurati cu ceva scandura/piatra pe sub pamant, sa nu se poata extinde, ori il taiati de cateva ori pe an (cat mai des) pana moare.
Sa incercati sa scoateti tuberculii e munca in zadar
Multumesc